Pentru mama

madre

 

Ce firavă mai eşti, fiinţă preacurată.

În ochii tăi adânci porţi sufletul de mamă,
Mă doare să te văd atât de-ngândurată,
Cu grijile ascunse sub colţul de năframă.

Adus pe lumea asta de tine cu durere
Şi multă suferinţă trupească şi calvar,
Pe sânul tău dormeam în valuri de plăcere,
La început de cale, un ocrotit sugar.

Jucam cu nepăsare şi alergam prin curte,
Ştiind că eşti alături, un înger luminat.
Ce poate să-nţeleagă, ce ştie să asculte,
Te iartă dacă simte că tu eşti vinovat.

Aceasta este mama, Edenul o aşteaptă,
Acum este aproape, cândva va fi prea sus.
La fel ne e menirea cu numele de soartă,
Din ziua procreării şi până la apus.

 

© Crowelle.com/Tatiana Art