Plânset tomnatic

plnset tomnatic

 

Afară plouă ca prin vis,

Ce timp afurisit tomnatic...

Iar stropii se pierd în abis

Şi-n gându-mi singuratic...

 

Încerc s-adorm şi nu mai pot,

Privesc mai trist spre tine.

Of! Cât m-am săturat de tot,

Şi stropii curg prin mine...

 

În noaptea asta totu-i sur,

Nimic nu mă alină.

O vorba-n taină să ţi-o fur?

Să-mi pară mai senină...

 

Dar stropii urlă pe la geam -

Fantome necăjite!

Îmi amintesc cum ne iubeam

În zile însorite…

 

Of! Ploaia asta ca de plumb,

Atât de rece, sumbră...

Zâmbeşte-mi candelă acum,

Topeşte neagra umbră.

 

E jilav sufletu-mi pierdut

Prin stropii reci de ploaie.

Abia de pot să mai ascult

Precum se scurg şiroaie...

 

Azi plouă iarăşi, ne-ncetat,

Tumultul nu se-opreşte.

Îmi pare rău că te-am visat,

Un om, ce mă iubește… 

 

 

© Crowelle.com/Tatiana Art