Presupusă

presupusa

 

Pe unde curge viaţa şi cine ne-a creat?

În lumea asta largă am multe de aflat…
De ce trăim pe Terra şi nu plutim în mare?
De ce eu sunt fiinţă, iar sufletu-mi nu moare?

Eu văd ce-mi spune ochiul să văd în depărtare,
Aud doar ce se zice, dar ce se zice oare?
Căci oamenii sunt fapte, dar fapte ale cui?
Adesea-mi spune lumea - ”Suntem a nimănui”.

De ce avem un soare şi cerul e senin?
De ce tu crezi în Buddah, iar alţii în destin?
De ce venim pe lume prin chinuri şi durere?
De ce iubirea mamei ne-aduce mângâiere?

Ne naşte suferinţa c-o mască de paiaţă,
Murind ne urmăreşte adevărata faţă
De noi şi noi mistere a lumii de apoi,
Ce nu vor fi vreodată cernute printre noi...

 

© Crowelle.com/Tatiana Art