Supliciu

supliciu

 

O veştedă rază, plăpândă şi mică

Se aprinde în ochii tăi trişti.
Iar soarta nu-mi pare deloc colorată
Atunci când mi-arunci o privire ciudată.
Eu știu că n-ai voie să riști -
Eşti ros de durere şi frică.


Un geamăt străpunge văzduhul uscat,
Iar frigul aleargă prin porii din piele.
Ai fața gălbuie, ce-i rece ca gheaţa.
Bujori cristalini înfloresc pe-a ta faţă
Şi luna ne-admiră cu-alaiul de stele,
Iar eu te sărut ne-ncetat!

 

În seara ceţoasă încerc să-ţi zâmbesc,
Prin întuneric doar foșnete zboară
Cad frunze și urme pe drumul suriu,
Iar noi - două umbre în parcul pustiu
Privim dezolați spre o lume fugară,
Tu pleci, eu rămân, e firesc...

 

© Crowelle.com/Tatiana Art