Ca-n poveste

Ca-n poveste

 

Ce liniște domină în camera-i pustie,

Și doar încetișor adie-o răsuflare.

Din perne se revarsă lumină aurie,

O gingașă ființă nu are astâmpărare.

 

Căci somnul nu mai vine, se chinuie în noapte

Copila drăgălașă, iar timpul își ia zbor

Când la urechea-i mică aleargă mii de șoapte

Învăluite-n taina duiosului amor.

 

”Ce dulce îmi vorbește sau poate am visat?”

De ce se simte oare ușoară și plăcută?

Ea vede cum se-apleacă o umbră peste pat

Un prinț încântător o strânge, o sărută...

 

© Crowelle.com/Tatiana Art