Pentru tata...

pentru tata

 

Acum îţi scriu din cer,

Eu nu mai sunt aici.

Păcat, căci abia ieri

Noi doi eram amici...

 

Şi ochi-ţi lăcrimau

Atunci când m-am născut,

În braţe mă ţineai

Drept semn de început.

 

Treptat noi am ajuns

Să mergem pe-o cărare,

Cercai să-mi dai răspuns

La orice întrebare.

 

La joc mă asistai

Şi mă-nvăţai să cânt,

La masă mă chemai

Cu glasul tău de sfânt.

 

Un sincer început

De un sfârşit de viaţă.

Eu repede-am crescut,

Iubirea ta mă-nalţă.

 

Eşti  prima poezie

Şi cartea mea dintâi,

Prinţ în filosofie,

Maestru-n tot ce scrii.

 

La tine mă gândesc

Chiar dacă ne desparte

Un haos omenesc.

În suflet mi-eşti aprape.

 

Şi nu-mi ajung acum

Nici lacrimi, nici cuvinte

Eu mă opresc din drum,

Să-ţi mulţumesc, părinte.

 

”Pentru trup şi pentru sânge,

Pentru soare, ploi şi vînt,

Pentru arta de-a învinge

Şi-a mă naşte pe pământ!”

 

Acum îţi scriu în gând,

La poza ta privesc,

Sper să nu uiţi nicicând—

De-a pururi, te iubesc...

 

13.01.06

 

© Crowelle.com/Tatiana Art