Despre noi

old man

 

Cu mâinile crispate, cu barba pân-la cot,

Trecură-n fugă anii cu viața mea, cu tot.

Prin vântul lin de toamnă, prin ploile mărunte,

Rămân cu amintirea și pletele cărunte.

 

Un suflet ațipit sub plapuma tristeții,

Aș vrea să uit cumva povara bătrâneții.

În jur nu este nimeni și totul e pustiu,

Azi tinerii te uită, iar tu ești încă viu.

 

Brăzdată este fruntea de riduri și sudoare,

Oglinda se răzbună cu glumele-i amare.

Ea-mi spune adevărul pe care-l oglindeşte,

Am sufletul de june, dar trupul se-ofilește.

 

La vârsta mea adâncă mai bate al meu ceas,

Smulg clipă după clipă din timpul ce-a rămas.

Nimic nu este veșnic și totu-i trecător,

Iar omul se privește cu-n ochi de muritor.

 

O singură nădejde în suflet găzduiesc,

Să văd lumina zilei atunci când mă trezesc.

Nu ignorați bătrânii, e cert că mai apoi,

Aceasta va fi soarta oricărui dintre noi.

 

 

© Crowelle.com/Tatiana Art