Traficul de femei

traficul de femei

 

Ascultă frate ce îți spun, te rog, ascultă atent!

Ai grijă de ai tăi, nu fi indiferent!

Am fost și eu ca tine și vezi ce s-antâmplat?

Acum inima-mi plânge, dar oare ce să fac?

Povestea mea e scurtă, de mai puțin de-un an,

Știam ce-i libertatea și lipsa de dușmani. 

Când taică-tău lucrează de zori până în noapte

Bagi capu' între perne să uiți de griji și moarte. 

Căci banul nu se toarnă în țară cu găleata

Și-avem și noi la prânz o pâine cam uscată.

Noi - taică-meu și mama orbită de tristețe

Și surioara mică lipsită de blândețe.

Dar timpul mi-a citit o lecție pe viață - 

Acel care-a trecut prin foc - acel învață. 

 

S-a întâmplat la noapte când tata n-a venit.

Zăcea rece și mort cu-n glonte-n cap înfipt.

De ce? Mă-ntreb într-una, de ce s-a întâmplat?

El era un om simplu, un om nevinovat...

Această întrebare rămâne a fi pusă!

La ai mei 17 ani lumea-mi era distrusă!

Căci lipsa de părinte lăsase un loc gol,

Iar mama-și scufundase necazu-n alcool.

Și sora mea puștoaică de 15 ani jumate

Plângea pe al meu umăr cu lacrime sărate.

Simțea c-a fost distrusă copilăria-i toată,

Iar mama o'njura lăsând-o disperată.

Noi am ajuns în locul ce se numește ”stradă”,

Dacă nu ești atent, decazi sau devii pradă. 

Eu făceam banu lent, aici nu mergi cu grabă.

Cu băiețașii mei ne-am apucat de treabă.

Păcat că sora mea venea prea rar pe-acasă.

Căzuse-ncetișor în mișileasca plasă 

Și se îndrăgostise de lux, cabriolete,

De un mârlan moțat, care seduce fete.

Urâtu-i spunea'ntr-una: ”Ai șanse mii și mii!

Daca-i să pleci la Roma, s-ai grijă de copii.

Italia-i poveste și-o vezi cu ochi deschiși.

Acolo îți va merge și îți vor da bacșiși.

Și drumul ți-l plătesc, să crezi ce îți spun eu!”

A doua zi plecară cei doi din Chișinău...

 

Din Iași încet porniră și pîn-la Timișoara,

Apoi o adusese la un hotel din țară.

Nici Roma, nici Italia, nimic nu mai văzuse,

Acum e prizonieră căci tipul o vânduse.

În cameră cea mare 4 băieți golani

Cu mutre de bandiți și plini de gologani.

O pândeau foarte atent ca fiara răvășită,

Inima-i de copilă gemea în piept zdrobită.

În ochii ei albaștri ca cerul primăverii

Tuna și fulgera cu focuri de durere.

Știind că nimenea în ajutor nu vine

Zăcea biata copilă pe asprele perine. 

”A noastră ești acum!” au spus ei fără milă,

Și dus-a fost de ei în portbagaj cu silă.

Purtată prin pădure, slăbită și bolnavă,

Oare cum e atunci când știi că ești o sclavă?

Acum tu intri în joc - infernul se numește.

E lege pentru toți - cu trupul se plătește. 

Bordeluri și hotele și strada, ia aminte.

Dacă refuzi, te bat să nu mai scoți cuvinte. 

Tu taci, și te supui mereu ca o jivină

Și visezi doar la clipa când prințul o să vină.

Ca să te ia cu el și-un strop de libertate

Să-ți pară un ocean de vise scufundate. 

 

Eu dau vina pe mine, de ce n-am apărat-o?

Dac-aș fi fost atent ea nu ar fi plecată!

Iar celui derbedeu cu numele de BOSS

I-aș fi întors stomacul și mațele pe dos.

Căci sora mea le-a fost o sursă de dobândă,

Muncea ca-ntr-un coșmar și le-aducea izbândă.

 

Trecu deja un an ce-mi pare o vecinicie.

Cum de a rezistat în apriga robie?

Mă-nchin pîn la pământ acelui ce-a salvat-o, 

Eu ”frate” îl numesc și nu-l uit niciodată. 

I-a fost milă de sora căci suferea din plin

Și a dorit s-o scape din groapa cu venin.

I-a dat și bani, și haine - tot ce i-a trebuit,

Și-a dat el bine seama ce mult a suferit.

Atunci când am văzut-o era-nfiorătoare,

Gemea încet pe prag fără astâmpărare.

Ah cerule, e acasă! S-antors și e cu mine

Iar de aici încolo știu, totul va fi bine!

 

E Mare Dumnezeu, dar soarta este cruntă

Nu va avea copii, nici ginere, nici nuntă.

Căci sora mea, săraca, zăcea în pat zdrobită,

Tăcută și bolnavă, de lume părăsită.

S-a dus să-și facă-un test în ziua următoare

Avea HIV pozitiv, demult simțea că moare.

 

Degeaba aduceți flori și ați venit la poartă.

E prima zi de școală, dar sora mea-i plecată.

Nu vă mirați atunci când știrile vor spune

Că-n satul vostru drag azi a murit un june.

Și e o zi de-adio de la colegi și lume...

Eu mă voi răzbuna - e tot ce vă pot spune!

Și-atunci veți înțelege că-i doar un început,

Mi-e dor de surioară, ea merita mai mult!

 

© Crowelle.com/Tatiana Art