Aud morţii...

aud mortii

 

(Bacoviană)

 

Aud morţii plângând, vărsând lacrimi sărate

În adânc de ţărână, în mormintele mate.

Apa cade şuvoi peste sălcii, coroane…

Mă înec în potopul de glasuri orfane.

 

Îi implor să adoarmă pe veci, s-amuţească,

Să discute cu Domnul, cu lumea cerească.

Însă îngerii albi prind aripi de cărbune,

O cascadă de voci noaptea-mi zice pe nume.

 

Ochii reci de metal, gura plină de şoapte,

Ca un roi de lăcuste smulg nervurile coapte.

Nu mă lasă în pace, nu găsesc armonie,

Într-o lume de plumb eu sunt unica... vie.

 

© Crowelle.com/Tatiana Art