Iertare

iertare

 

E uman să greşim uneori,

E firesc.
Suntem roadele unui pom omenesc.
Şi nimic nu ne este străin,
Viaţa trece pe-alături senin.
De ce totuşi ne paşte un chin?
Când lumina se naşte în zori,
Întunericul cade-n apus.
Nu întorci clipa care s-a scurs,
Nu repari prea uşor ce s-a spus,
Nu mai vezi omul care s-a dus...
Să iertăm este tot ce rămâne
Şi speranţa în ziua de mâine.
Chiar de nu vine tot înapoi,
Cerul se rupe sub valul de ploi,
Lumea se prăbuşeşte-n noroi—
Harul iertării zace în noi.
Vreţi să rămâneţi în doi?
E firesc.
Iartă-l, dacă ţi-a spus "TE IUBESC".


…………………………………………

Noi nu ne naştem cu chipul de zeu...
Fapta i-o poate ierta Dumnezeu.
Eu sunt un om şi om voi rămâne,
Inima mea nu iartă pe nimeni.
Ştiu că uitarea este un scut,
Dar nu am forţe divine.
Nu pot, eu nu pot să uit!
Să şterg trecutul din mine…

 

© Crowelle.com/Tatiana Art