Imnul vieţii

viata

 

De ce e scurtă viaţa oare?

Când eu aproape n-am trăit...
                
E ca o punte trecătoare
Între apus şi răsărit.
E ca pământul în mişcare
În Universul infinit.
Este un semn de întrebare
Cu un răspuns nedefinit.
Şi ca un punct în deplasare,
Dar care poate fi oprit.
E un îndemn şi o chemare:
De a-ţi găsi un loc sub soare,
De a pluti pe-un vis în mare,
De a iubi chiar dacă doare,
Şi a găsi o alinare
În pragul zilei următoare.

Dacă aș mai pune-o întrebare,

Ce-ar spune un înger păzitor -

De ce e scurtă viața oare?

El nu-mi răspunde, pleacă-n zbor...

 

© Crowelle.com/Tatiana Art