Lui Grigore...

unchiului Grigore

 

(Unchiului, plecat dintre noi...)


Tu ai plecat şi tristă e natura.
Iar noi te-am aşteptat să vii, curând...
O mamă ţi-a pierdut făptura,
O soartă se-odihneşte în pământ.
Un frate-ţi duce dorul ca-nainte,
Bat clopotele grele, întristate,
De ce purtat-ai negrele veşminte,
De ce grăbit-ai fost să-l vezi pe tata?!
Eşti pe tărâmu’n care soarele se stinge
Şi toate sufletele noastre licăresc.
Dar mama-ţi duce dorul... plânge.
Asupra chipului tău palid, îngeresc...

 

© Crowelle.com/Tatiana Art