Neant

neant

 

Suflete goale cu fumul din noi,

Corpuri defuncte şi viaţa de-apoi,
Azi funerarul este în toi
Evident.
Moartea ne ia pe-amândoi
Tu, apoi eu... imanent.

Chipuri perfide şi scrum în pământ,
Patul cu roze ne cheamă-n mormânt.
Abia se aude prin vânt
Rezonanţa.
Moartea ne curmă subit
Ţie şi mie speranţa...

Mâinile reci peste faţa iubită,
Visul inert şi ideea zdrobită,
Soarta se precipită
Firesc.
Moartea ca o virilă ispită,
Tu dormi şi eu aţipesc...

Buze crăpate şi ochi de cristal,
Lacrimi pierdute-n potop infernal.
Mergem în gând spre final.
Descompusă,
Moartea vorbeşte cu glasul fatal,
Tu cazi şi eu vin... supusă.

Strigătul umed al nopţii sporeşte,
Vitrega groapă în ea ne opreşte.
Umbra fugară zâmbeşte.
Păcat.
Moartea febrilă ne-opreşte
Tu, eu şi totu-i...neant.

 

© Crowelle.com/Tatiana Art