Omul perfect

om ideal

 

Era un om ideal,

Ca un astru pe cer.
Un om simplu, loial
Era, într-adevăr.
Îl zăream de departe—
Un idol în fire.
Un om sincer, cu carte
Şi stele-n privire.
Eroul meu liric
Cu chip îngeresc.
Şi-atât de veridic,
Şi-atât de firesc...
Dar ce se petrece
În inima mea?
Omul acesta... e rege
În ea.
Până ce mă trezesc,
Mă gândesc...
Şi zâmbesc...
Singură mie-mi vorbesc:
"E firesc,
Să visezi oameni noi,
Îngeri, ce se mai nasc printre noi".
E dimineaţă şi astrul s-a stins.
Omul perfect a rămas doar în vis...

 

© Crowelle.com/Tatiana Art